Am ales să văd în designul de interior mai mult decât crearea unui proiect de design fizic, pornind de la însăși denumirea lui. Acest proces de creare, căci până la urma aceasta este esența lui, începe din interiorul nostru și continuă ca o manifestare exterioară în tot ceea ce ne înconjoară. Degeaba avem spațiul perfect amenajat și conform ultimelor tendințe dacă noi nu ne simțim bine cu noi înșine, la fel cum atunci când suntem bine cu noi înșine, contează infinit mai puțin nuanța greșită a pernelor decorative sau un tablou care nu se potrivește. Cu toate acestea, să nu uităm că frumusețea rezidă din simetrie și armonie.
Astfel, însuflețim spații care să ne reprezinte, să ne ajute să ne găsim și regăsim de câte ori va fi nevoie, ilustrând fațete ale noastre, care să ne faciliteze conexiunea cu noi înșine. Nu mai putem neglija impactul pe care îl are asupra noastră mediul în care trăim, lucrăm sau ne petrecem timpul liber. De aceea designul de interior a căpătat amploare ca și fenomen, reușind să ne ajute să realizăm cât de important este să ne trezim cu plăcere când vedem un anumit tablou, să dormim într-o încăpere care ne aduce liniște și relaxare (chiar dacă acest lucru implică o lumină mai difuză față de cea indicată de normele tehnice), să citim o carte pe balansoarul mult visat, să urmărim un film de pe o canapea care să ne confere confortul mult dorit, să gătim într-o bucătărie care să fie concepută pentru a ne satisface nevoile, să luăm masa la insula pe care o visam demult sau să ne petrecem timpul liber într-un salon care ne transportă într-o altă lume, unde ne îndestulăm cu frumusețea anumitor elemente care ne conferă posibilitatea de a ne detașa puțin de lumea exterioară aflată într-o permanentă viteză și de a păși în schimb într-un spațiu unde timpul stă puțin în loc (cum ar fi când trebuie să stai cu vopseaua de păr timp de 50 minute care par să nu se mai termine).
Exteriorul influențează la fel de mult interiorul (dacă nu chiar mai mult), pe cât interiorul afectează ceea ce se află la exterior.
– Daniel J. Siegel, Mintea. O călătorie spre centrul ființei umane.
Am ales acest drum odată ce am înțeles că toți avem nevoie de un spațiu doar al nostru, care să ne reprezinte și în interiorul căruia, pe lângă încântarea de a-i călca pragul, să ne permitem să fim noi într-un mod cât mai autentic. Cred mai mult în acele abateri de la norme care să îți confere ție starea mult dorită, decât un proiect perfect și steril care pentru tine să nu însemne nimic sau care să îți confere reținerea de a nu-l atinge pentru a nu-l ”deranja”.
Până nu am avut acest spațiu al meu nu am știut să apreciez importanța lui. Acum că am plăcerea de a-i trece pragul și de a-l conține, realizez cât este de impactant în bunăstarea mea de zi cu zi. Practic, este o sursă continuă de încărcare, de regăsire, de liniște interioară.
Cred cu ardoare că singura constantă este într-adevăr schimbarea și cred că este responsabilitatea noastră de a ne ocupa de spațiile în care ne petrecem timpul pentru a le aduce amprenta personală și pentru a le da suflul dorit de noi încât să devină o prelungire a propriului sine. Spațiul tău este oglinda ta!
Am să te las cu două întrebări la care am să te rog să-ți răspunzi sincer:
1. Ție ce sentiment îți trezește căminul tău când îi deschizi ușa și pătrunzi în el?
2. Ce sentiment sau emoție ți-ai dori cu adevărat să te cuprindă când îi treci pragul?
Pe curând!
